Încearcă o privire în spatele cortinei vieții mele

La bază, sunt artist—am finalizat studiile la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “Ion Luca Caragiale” din București. Este un detaliu pe care copiii de la întâlnirea de joi l-au descoperit cu uimire. Mulți ar fi surprinși să afle că am o diplomă în teatru, specializarea păpuși și marionete.

Pentru ceva timp, creativitatea mea a prins viață pe marile scene ale Operei Naționale din București și Teatrului Evreiesc de Stat. Am trăit emoția fiecărui rol, fie el în film sau teatru, învrednicindu-mă cu experiențe de neuitat și lecții prețioase.

Dar, la un moment dat, inima mea a spus că este timpul pentru o schimbare. Am ales să îmi canalizez energia către o cauză la fel de pasionantă și vitală: activismul pentru copiii aflați în grija statului. Arta de a crea visuri pe scenă s-a transformat în arta de a schimba vieți în realitate.

Această tranziție nu a fost una ușoară, dar munca alături de acești copii minunați m-a ajutat să descopăr o nouă dimensiune a creativității mele. Le aduc o parte din magia teatrului și, împreună, învățăm cum să ne jucăm propriile roluri într-o lume adevărată și, uneori, provocatoare.

Dacă vă întrebați de ce am ales să împărtășesc această poveste, este pentru că vreau să subliniez importanța diversității și a alegerilor curajoase. Fiecare drum, chiar și cel mai puțin așteptat, are rolul lui în marea piesă a vieții și aduce valoare neprețuită.

Sper că voi reuși să fiu o sursă de inspirație pentru voi toți, fie că sunteți artiști sau activiști, sau pur și simplu oameni care vor să facă o diferență. Până la urmă, putem găsi artă și frumusețe în orice acțiune a noastră, dacă ne lăsăm conduși de pasiune și empatie.

Poza: E 13, ce noroc. O piesă regizată de Beatrice Rancea la Teatrul Nottara, 2010, pentru AVON.

Sursa: Facebook/Visinel Balan